Seria aceasta este una dintre puținele care mi-a lăsat un gust dulce în gură și un sentiment de singurătate atunci când am terminat-o.

Dacă ar fi să analizez seria la suprafață, aș spune că acțiunea ei este progresivă. În cele trei sezoane se simte o încordare crescândă, personajele noastre confruntându-se cu inamici tot mai puternici.
Dacă în primul sezon inamicul este unul cu care Detectivii sunt obișnuiți, în sezonul al doilea avem de-a face cu un inamic ce îi depășește prin forță, iar în cel de-al treilea cu unul care îi depășește prin inteligență. Deși...ar fi incorect să spun că îi depășește. Inamicii nu fac altceva decât să dezvăluie adevărata putere a celor din Agenție, putere pe care țicniții noștri preferă să nu și-o arate decât în situații limită.
De asemenea, autorul a știut foarte bine să facă un echilibru între situațiile tensionate și cele de respiro. Cu toate că acțiunea se vrea a fi mereu plină de suspans, momentele amuzante se împletesc natural cu cele pline de încordare. Aceasta pentru că autorul a știut foarte bine să creeze niște personaje bine conturate, de sine stătătoare și cărora le-a acordat libertatea de a acționa în orice moment conform tipologiei lor.

Dacă ar fi să analizez seria în profunzime, atunci m-aș lega de personaje. Fiecare este o capodoperă. Iar acțiunea este supusă personajelor. Întâmplările nu sunt altceva decât oportunitățile lor de evoluție.
Evoluțiile cele mai evidente sunt ale lui Atsushi, Akutagawa și Kyouko. Și am să încep cu cea din urmă.
Fata aceasta trece prin sentimente multiple. De la resemnarea de a trăi în întuneric, la incertitudinea de a păși în lumină, la dezamăgirea provocată de impresia că nu e vrednică să trăiască în lumină, până la îmbrățișarea luminii și agățarea de ea cu toată forța ființei sale. Poate că este cea mai mică dintre personaje, dar este cea mai sinceră și cea mai determinată în faptele sale.
Atsushi este protagonistul seriei, cel în jurul căruia se învârt toate întâmplările principale. El pornește de la băiatul care nu-și găsește rostul în viață, de la cel care se urăște pe sine și existența sa, și ajunge să devină un bărbat care-și recunoaște puterea, care-i poate proteja pe ceilalți și care vrea cu orice chip să se îmbunătățească, dar nu pentru a-și depăși complexele de inferioritate, ci pentru a-și fructifica darurile. Însă, evoluția lui nu ar fi fost posibilă fără Akutagawa.
Akutagawa are probabil cea mai drastică evoluție dintre toți. Prezentat inițial ca personajul negativ cel mai de temut, ajunge să fie o scumpete de băiat. Crud, cu principii fixe, el urmărește pe tot parcursul seriei să fie recunoscut de maestrul său. Tocmai de aceea, ciocnirile lui cu Atsushi și răbufnirile sale de gelozie sunt elemente care-l ajută pe protagonist să-și deschidă ochii față de realitatea înconjurătoare și față de sine însuși. De altfel, Akutagawa, deși nu o va recunoaște niciodată, din inamicul Agenției, devine prietenul ei, ajutând la salvarea lumii. Poate că punctul lui de cotitură este momentul în care primește recunoașterea maestrului la finalul sezonului al 2-lea și intrarea în relații amicale cu acesta.
O altă evoluție ce merită luată în considerare, este cea a legăturii dintre Agenție și Mafie. Dacă în primul sezon conflictul principal este cel dintre cele două tabere, legătura dintre ele și conducătorii lor se întărește pe măsură ce sunt puse în fața faptului de a coopera pentru salvarea orașului pe care îl iubesc.
De fapt, legătura dintre conducători a fost mereu aceeași: de prietenie și dușmănie în același timp. Iar acest lucru se observă și între subordonații lor. Pe măsură ce acțiunea înaintează, devine tot mai evidentă armonia dintre „opozițiile care se atrag”. Am putea spune chiar că în toate cadrele domină principiul Yin și Yang. Agenția și Mafia, Osamu și Chuuya, Akutagawa și Atsushi.
Ca bonus, mă voi referi și la personajul care îl întrece pe diavolul însuși: Osamu Dazai. Acesta nu se schimbă cu nimic de la început și până la final. Chiar dacă peste el trec anii, întâmplările și toate celelalte, rămâne același maniac dornic de sinucidere. Și nu numai.
Prezentat progresiv, aflăm că Osamu a fost din totdeauna misterios, viclean, independent, posedând o gândire atât de profundă, încât nimeni nu i-a putut anticipa faptele sau desluși planurile, decât după ce totul începea să se desfășoare deja în fața ochilor. Probabil că el este cel mai atent gândit dintre toate personajele. Și cel mai egoist de altfel. Aceasta pentru că ar fi în stare de orice ca să afle răspunsul la întrebarea „Care este valoarea vieții?”. El nu e prost atunci când încearcă să se sinucidă și nici neloial când părăsește Mafia ca să se alăture Agenției. Așa cum e statornic în caracterul său, este și fidel în căutarea sa. Dar, pentru că nici toate cuvintele din lume nu-mi vor ajunge să-l descriu pe acest băiat genial, mă opresc aici (:

Coloana sonoră completează perfect seria nu doar prin opening și ending, dar și prin melodiile din episoade. Bătăliile devin mult mai incitante, iar momentele amuzante sau cele în care sunt prezentate acțiuni simple devin mai plăcute. Animația se ridică și ea la același nivel, întregul anime devenind o capodoperă.

În concluzie, seria Bungou Stay Dogs este una ce merită vizionată din toate punctele de vedere.

Concluzie generală: Capodoperă.

cristina15, Jackass, MeHigh96, xKrAzZzY, urmother, chuuanddazoikinnie, Otii, AleXaNd3r04, Yushina, High-Kage, Guts369, IG8, SilmaRusco, WeebGirlSabina, dreya, SpataruAntonia12, rebeca1andreea, devilise, Kenmakozum3, Statetania, Milo-exe, Deeeea29, Yurix, VladCave15, [sters]_61700f8947efd, AlinaKatsuki, The-Anime-Guy, ObergruppenfuhrerSS