Recunosc că am început în iunie-iulie anime-ul la îndemnul unui amic pe un alt site, dar nu am putut să văd atunci mai mult de 2-3 episoade deoarece muream de nervi din cauza surselor.

Toradoră reprezintă universul anime în care firul narativ nu este extraordinar de complex, ci se pune accentul pe emoțiile personajelor și evoluția acestora. A apărul în anul 2008 în Japonia, iar pe MAL are nota 8,26 (o notă foarte bună). În rândurile care urmează, voi preciza aspecte ale acestui anime.

1. Personajele:

Takasu, personajul principal masculin, este un adolescent din anul al doilea de liceu și lumea este foarte speriată de el din vina ochilor de ucigaș (seamănă foarte mult cu tatăl lui după caracterizarea directă a mamei acestuia). Este om gospodar care știe să facă muncile casei cu stil și delicatețe, un talent înnăscut în ale bucătăriei și ordinei. Este îndrăgostit de o domnișoară din clasa lui, dar este prea timid ca să îi vorbească.

Taiga, personajul principal feminin, este o adolescentă din acelaș an și aceeași clasă cu Takasu. Egoistă în aparență, își dă drumul la gură fără să se gândească prea mult, deseori spunând chestii care îi rănesc pe ceilalți, singuratică și îndrăgostită moartă de un coleg de-ai ei din clasă. Cea mai bună prietenă a ei este Minorin.

Minorin este colega de clasă și cea mai bună prietenă a Taigăi. Deschisă, muncitoare (vreo 3-4-5 job-uri are) și talentată în artele softball-ului, nu știe ce e aia dragoste. Aceasta metarmorfozează sentimentul într-o fantomă și speră cândva că va vedea una.

Kitamura este singurul prieten al lui Takasu. Acesta face parte din același colectiv de elevi ca Takasu, dar face parte și din consiliul elevilor. Este oarecum deschis cu cei din jurul lui, dar și foarte rezervat când vine vorba de sentimentele lui.

Amin este fotomodelul clasei și este îndrăgostită de un coleg din clasa ei, dar nu-și împărtășește sentimentele față de el deoarece vede cum el este îndrăgostit de altcineva. Viperă în esență și o drăgălașă și jumătate în fața celorlalți, este doar un suflet care vrea să mai copilărească, dar oamenii din jurul ei o cataloghează drept „matură”, „cu picioarele pe pământ”, iar asta o inhibă.

Yasuko este mama lui Takasu. O femeie cu chip de copil, care îl iubește pe Takasu de la cer la pământ și înapoi. Pentru a câștiga bani, ea lucrează la un bar, ajungând de cele mai multe ori acasă la ore târzii și amețită. În ciuda faptului că a fost părăsită de tatăl fiului ei, este tare pe poziții și mereu are zâmbetul pe buze.

Inko este papagalul familiei lui Takasu. Acesta spune chestii mai mult sau mai puțin random, dar niciodată numele său. Este cuminte și amuzantă uneori. Deși aparent sănătoasă, uneori pare bolnavă. În ciuda faptului că se străduiește să-și spună numele simplu, are o bună înțelegere a vorbirii umane și poate interacționa cu proprietarii ei și pronunța cuvinte mult mai dificile decât numele ei.

2. Evoluția personajelor:

Takasu devine dintr-un om singuratic, un om cu prieteni. Taiga se maturizează și își acceptă cu timpul părțile bune și nasoale ale ei. Minorin vede o fantomă, dar inima ei este sfâșiată din cauza ei. Kitamura își face curaj să-și de-a frâu sentimentelor, iar acesta devine „Cupidon al inimilor singure”. Amin renunță încet încet la falsitatea ei și își arată adevărata față a personalității și reușește să își facă prieteni adevărați. Yasuko acceptă că băiatul ei a crescut și cândva acesta va pleca de lângă ea.

3. Firul poveștii:

Povestea are două părți, prima reprezentând perioada de cunoaștere și autocunoaștere a personajelor, unde drama, scandalul, fericirea, lacrimile și buna dispoziție se joacă de-a caruselul și a doua reprezentând maturizarea personajelor, conștientizarea emoțiilor, sentimentelor celor din jurul lor și al lor.

4. Puncte cheie a anime-ului:

Sala de clasă
Apartamentul Taigăi și căsuța lui Takasu
Piscina
Casa de pe plajă a lui Amin
Festivalul cultural
Festivalul de Crăciun
În râu
Casa bunicilor

5. Grafica

Bună și foarte bună. Linii curate, culori clare.

6. Sunetul

Clar, curat, nici prea tare, nici prea încet.

7. Jocul actoricesc al celor care au dublat:

Foarte bun! Echipa de la dublaj și-au făcut meseria foarte bine. Simți durerea, fericire, frustrarea, tristețea, disperarea ș.a.m.d. personajelor chiar dacă ai închide ochii și doar ai asculta.

8. Opening:

Recunosc că mi-a plăcut mai mult primul decât al doilea, dar cred că asta se datorează faptului că mă obișnuisem cu acesta, iar schimbarea lui bruscă a fost ca o găleață cu apă aruncată în față. Dar în ciuda faptului că obișnuința mea cu unul și-a dat prima cu impresia, rațiunea mea declară că amândouă sunt la fel de bune pentru că sunt în antiteză în același timp, dar asemănătoare. Primul cuprinde emoțiile și deciziile copilărești, surprizând esența poveștii, apoi al doilea care face un salt în lumea adulților, al deciziilor grele, al suferinței etc. Privește, ascultă, simte ♥
Din păcate nu am vizionat niciodată outro-ul deoarece nu aveam răbdare. :(

9. Puncte tari din punct de vedere personal:

Nu a fost clișeică seria, ci frustrantă. Noi, urmăritorii, ne-am fi dorit în unele momente ca personajul X și personajul Y să realizeze că se iubesc atunci, dar nu. Nu a fost așa. Ne-am fi dorit ca ăla să nu fie așa de nătărău, dar a fost și tot așa mai departe. Personajele sunt foarte naturale și foarte complexe, iar asta atinge corzile sensibile personale ale privitorului. Situațiile familiale ale personajelor sunt iarăși foarte sensibile și asta poate provoca hohote de plâns și râs, dar te îmbărbătează să stai cu capul sus mereu, oricând.

10. Puncte slabe:

Povestea are momente în care e trasă de păr, dar aproape insesizabil. Parcă prea sunt unele chestii convenabile ca să zic așa... Aș fi vrut mai multă frustrare, mai multă gelozie, mai multă durere deoarece momentul l-ar fi cerut mai cu ardoare, dar nu neg că a fost destul de intensă atmosfera din primul până în ultimul episod.

Nota mea personală: 9,49/10.

Concluzie generală: Serie bună.

ceoara, Weeb-o, 4kHiro, Proxenet, Damaschin, PDaniel